Cred în minuni – Mărturia unui om vindecat prin credință

Pe 9 noiembrie, întreaga lume ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, numit și Taumaturgul, adică făcătorul de minuni – grabnic ajutător al celor aflați în suferință, vindecător al bolnavilor și mângâietor al celor care nu mai găsesc nădejde în această lume. Este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai vremurilor noastre, un sfânt apropiat de oameni, care ascultă rugăciunea și răspunde cu delicatețe celor care i se roagă cu inimă curată.

În România, evlavia față de Sfântul Nectarie a crescut enorm în ultimii ani. Moaștele sale se află spre închinare la Catedrala Patriarhală, la Mănăstirea Radu Vodă din București – loc devenit un adevărat altar al speranței – și în multe alte biserici din țară. Tot mai multe lăcașuri nou ridicate îl au ca ocrotitor, semn al iubirii și încrederii pe care poporul român o are în acest mare sfânt.

Dar anul acesta, ziua de 9 noiembrie a căpătat o semnificație aparte printr-o mărturie publică impresionantă, venită din partea lui Alexandru Săraru, om cunoscut pentru discreția sa, dar care a ales să vorbească deschis despre o experiență personală ce i-a schimbat viața.

„Cred în minuni. Pentru că am trăit una.” – a scris pe pagina sa de Facebook, însoțind aceste cuvinte cu o poveste care ar putea fi a oricărui om aflat la limita între disperare și speranță.

În februarie 2019, starea sa de sănătate s-a deteriorat brusc. O slăbiciune inexplicabilă, dificultăți de respirație, o oboseală care nu trecea. Analizele medicale arătau valori alarmante ale leucocitelor, semn al unei posibile boli grave. A urmat un drum greu, prin spitale, consultații și investigații repetate. Trei echipe de medici au încercat să găsească un diagnostic, dar nimeni nu reușea să dea un răspuns clar.

„Zilele treceau, iar starea mea se înrăutățea”, mărturisește Alexandru Săraru. Au fost șase luni de tratamente, regimuri stricte și nopți pline de rugăciuni, în care fiecare răsărit de soare era o nouă încercare de a găsi sens și alinare.

Apoi, într-o duminică, a simțit chemarea lăuntrică de a merge la Mănăstirea Radu Vodă, acolo unde credincioșii se închină zilnic la racla cu moaștele Sfântului Nectarie. A stat la o coadă lungă, abia putând să meargă, refuzând politicos invitațiile celor care îl rugau să treacă în față. „Fiecare venise cu durerea lui, iar eu nu eram cu nimic mai important.”

Când a ajuns în fața sfintelor moaște, s-a petrecut un moment discret, dar adânc: o femeie necunoscută a trecut pe lângă el, iar el, fără să știe de ce, a rostit către ea: „Totul va fi bine.” Poate că femeia aceea avea și ea o suferință, poate că acele cuvinte au fost pentru ea un semn. Dar, în clipa aceea, spune el, „am simțit o liniște profundă, o pace cum nu mai trăisem până atunci.”

A doua zi, luni dimineața, și-a repetat analizele medicale. Rezultatul? Toate valorile erau perfecte. Medicii nu au putut explica această schimbare bruscă. Boala dispăruse.

„Nimic fără Dumnezeu!” – concluzionează Alexandru Săraru, recunoscător pentru binecuvântarea primită și convins că Sfântul Nectarie i-a fost mijlocitor în fața lui Dumnezeu. „Astăzi, de ziua lui, îi mulțumesc din inimă pentru ajutor, pentru binecuvântare și pentru că mi-a arătat, atunci și mereu, că rugăciunea sinceră nu rămâne niciodată fără răspuns.”

Această mărturie este mai mult decât o întâmplare fericită. Este o chemare la credință, o dovadă că minunile nu sunt doar pagini de hagiografie, ci realități trăite de oameni ai zilelor noastre.

Într-o lume copleșită de zgomot, de neîncredere și de raționalism rece, o astfel de poveste ne aduce aminte că minunea începe acolo unde se termină explicațiile omenești. Iar Sfântul Nectarie, „cel grabnic ajutător”, continuă să lucreze tainic în viața celor care îndrăznesc să creadă.

De aceea, în fiecare an, pe 9 noiembrie, mii de oameni se adună în jurul raclei sale cu flori, lacrimi și rugăciuni. Nu pentru că ar aștepta un semn spectaculos, ci pentru că simt, în adâncul inimii, că Dumnezeu nu i-a uitat.

Și poate că acesta este cel mai mare dar pe care ni-l face Sfântul Nectarie: ne învață că, indiferent cât de grea este încercarea, credința este începutul vindecării.

„Slavă lui Dumnezeu pentru toate!” – încheie Alexandru Săraru, cu o simplitate care spune mai mult decât orice explicație.

Iar noi, citind mărturia lui, nu putem decât să repetăm, cu recunoștință și speranță:
Credem în minuni. Pentru că se întâmplă chiar lângă noi.