7 Decembrie: Lumina Sfintei Filofteia în viețile noastre

Astăzi, 7 decembrie, în soborul sfinţilor prăznuiţi de Biserica Ortodoxă, ne oprim cu evlavie înaintea icoanei Sfintei Filofteia — un chip tânăr, curat şi luminos, care, deşi a trăit doar 12 ani, a izvorât o comoară de har şi milostenie.

Viaţa Sfintei – lecţie de milostenie şi jertfă

Sfânta Filofteia s-a născut la începutul veacului al XIII-lea, în orașul Târnovo (astăzi Veliko Târnovo, Bulgaria), într-o familie de oameni simpli. Numele ei înseamnă „iubitoare de Dumnezeu”.
De mică a învăţat de la mama sa ce înseamnă credința — participarea la slujbe, iubirea faţă de Dumnezeu și aproapele, rugăciunea și ascultarea cu smerenie. După plecarea mamei ei, fata nu a uitat învăţăturile de credinţă și bunătate.
Astfel, acolo unde mergea cu mâncarea pe care tatăl ei o trimitea la câmp, dăruia din ea săracilor — adesea nici mâncarea nu mai ajungea la tată. Orice sărman care îi cerea ajutor primea hrana ei.
Când tatăl a aflat, s-a mâniat, a urmărit-o şi, într-o izbucnire de ură neînţeleasă, a lovit-o cu securea, rănind-o mortal la picior. Copila aceea plină de har a plecat la ceruri jertfindu-şi viaţa pentru iubirea de Dumnezeu şi pentru milostenie. Avea doar 12 ani.

După moartea ei, trupul ei — devenit sfânt — a rămas la Târnovo până după ocuparea bulgară de către turci, când moaștele au fost transferate în Vidin, apoi oferite voievodului în Țara Românească şi aduse în vechea ctitorie domnească de la Curtea de Argeş. Astăzi se odihnesc — cu cinste și evlavie — la Mănăstirea Curtea de Argeș, lângă ctitoria domnească.

Ce ne învață azi viaţa ei

Viaţa Sfintei Filofteia — scurtă dar intensă — este o mărturie vie că tinereţea nu este un obstacol pentru sfinţenie, că bunătatea şi milostenia pot izvorî chiar din năzuinţele simple, copilărești, dar curate. În ea vedem o meserie-de-credinţă: a iubi pe Dumnezeu, a iubi pe aproapele, a nu calcula nimic, ci a dărui totul.

Astăzi, când lumea este adesea zgârcită în gesturi, zgomotoasă în vorbire, grăbită şi indiferenţă, exemplul ei răsună ca un clopot de trezire: adevărata bogăţie stă în inima milostivă, în smerenie, în darul făcut cu dragoste — nu în averi sau laude.

Pentru cei ce trec prin suferinţă, sărăcie, singurătate — Sfânta Filofteia rămâne ocrotitoare. Pentru familii, copii, tineri — un model de curăţie, credinţă și jertfă. Pentru fiecare dintre noi — chemarea de a deschide ochii şi inima, de a vedea nevoiașii, de a-i ajuta, oricând avem ce împărţi.

Ce înseamnă pentru noi, azi, 7 decembrie

Pe 7 decembrie, zi de prăznuire cu cruce roșie, Biserica ne aduce aminte de acest exemplu — de lumina unei vieţi trăite pentru alţii, de râvnă și de dar. Credincioșii sunt invitaţi ca, prin rugăciune către Sfânta Filofteia, să ceară pentru ei și cei dragi protecția, ocrotirea, darurile de har: sănătate trupească și sufletească, liniște în familie, milostenie şi pace.

Iar pentru noi–cei care trăim astăzi în societăți grăbite, zgomotoase, cu distanțe între oameni — viața ei ne spune un cuvânt de trezire: nu amâna, nu socoti, nu judeca — dăruiește! Dăruiește vremea ta, dăruiește mângâiere, alinare, hrană, speranță. Căci „iubirea de Dumnezeu și de semeni” rămâne esența creștinismului, izvor de har.

Să ne rugăm ca, prin rugăciunile Sfintei Filofteia, Hristos să reverse har peste inimile noastre — ca să fim milostivi, smeriți și dăruitori, asemenea ei. Amin.